Anul ăsta de ziua mea, pe 19 iulie, am fost acasă la Plaiu Nucului. A fost frumos pentru că în zilele acelea a venit şi bunica pe la noi. Am petrecut, povestit, bunica a vărsat o lacrimă când ne-a văzut pe toţi „aşa mari şi îmbujoraţi”.
Mă apucă nostalgia când mă gândesc la ea. Am mai spus-o… vrednică şi energică femeie! Numai câte nunţi nu a încântat ea cu bucatele pregătite de ea. Şi câte destine a văzut ea unindu-se.
Poza de mai jos e făcută atunci, în ziua când făceam fix 20 de ani. Apar eu, bunica şi sora mea:
ca la 20 de ani
