A fost o iarnă ca-n poveşti.. de groază Foarte multă zăpadă! Să sperăm că şi anul ăsta o să avem parte de aceeaşi cantitate. Şi poate aduce cineva iarna asta şi în Bucureşti – pe-aici rar vedem alb în faţa ochilor.

cei ce citiţi aici, putem face ceva? petiţie, memoriu?….
Opinia de Buzau

am urcat filmul făcut de Realitatea la mine pe youtube
drum rupt, Terca

Doi la mână: re-postez aici articolul pe care l-am scris pe blogul meu, pentru că se leagă oarecum de meleagurile pe care am copilărit:

Mi s-a dovedit din nou că Plaiul Nucului e un loc din care cu greu mai pleci. În sensul bun: sunt oameni cumsecate acolo, vorbăreţi, primitori, petrecăreţi şi instigatori la voie bună. În sensul rău: există riscul să nu ai cum să pleci fizic de acolo, aşa cum mi s-a întâmplat mie azi.

Luni dimineaţă dau să plec de-acolo după două zile de petrecut. Autobuzul cică circulă oficial toată săptămâna, inclusiv a doua zi de Paşte (verificat informaţia din 3 surse). Mă trezesc frumos la ora 4:45, pregătesc bagajul, o iau cătinel de la mine spre Plaiul Nucului. Prind autobuzul în ultimele lui 5 minute de aşteptare. Bun, zic, treaba merge brici. În două ore mi-s la Buzău, îmi iau femeia şi plecăm unde ne e locul. Dar bineînţeles, socoteala din târg nu se potriveşte cu cea de-acasă.

Pleacă autobuzul, eu fiind… singurul călător. După vreo doi km se-aude o sonerie din-aia de telefon, răspunde şoferul.

-          Da, dom’ Ghica…

-          [...]

-          Da, am plecat divale, nu prea-i lume, numa’ un băiat e…

-          [...]

-          Da, da…

-          [...]

-          Pi nu mai cobor?

-          [...]

-          Bine atunci, eu ştiam că cobor, m-opresc aci acasă atuncia…

-          [...]

-          Da, numa’ un băiat e, da’ face şi el ce-o putea, ia vro ocazie

-          [...]

-          Bine, bine, să trăiţi, numa’ bine!

Ai prins ideea. Îl sună şefu pe om şi-i spune să nu se mai ducă la Buzău dacă n-are călători. Cum unu-i unu, două-s mai multe, eu eram călător şi nu călători; aşadar plăteşte, Constantine, 5 lei pe o călătorie de lux doi km, coboară-mi-te jos şi ia-o cătinel spre unde te-o îndruma Hristosul care tocmai ce-nviase. Pesemne de la atâta petrecere nu s-a mai găsit şi pentru mine nişte milă duhovnicească ca să ajung şi eu unde mă pornii.

Asta e, o iau “dă-i, dă-i” pe jos, bag 8 km ca un flăcău voinic ce sunt, cu prinoasele de la rude în spinare. De mers am mers repede că era cam răcorică şi mă cam strângeau iţarii. Ajunsei în Lopătari; dă-i şi aşteaptă pe careva să treacă-n jos, fir-ar măgar, fir-ar maşină, fir-ar autobuz. După câteva încercări nereuşite de autostop Duhul Sfânt s-a pogorât în sfârşit şi asupra mea şi un nene a oprit la semn. Un nene care era tocmai tatăl lu’Adelin Petrişor, reporterul, care avea după cum ştiam dinainte rădăcini chiar în amărâtul de cătun de unde sunt eu (deci, vedeţi? Se poate). Venit cu treabă de dimineaţă în Lopătari se pricopsi cu mine şi mă duse cu bine la destinaţie după nişte vorbe chiar interesante schimbate pe drum.

Ajunsei aşadar la Buzău teafăr, îmi rezolvai problemele, luai trenul şi iacătă-mă iar în “capitalism”. Cine-o mai face ca mine, ca mine să păţească! Luaţi-vă, oameni buni, maşină şi nu mai staţi după autobuze dacă mai aveţi şi alte treburi de rezolvat. Dai un ban, da’ ştii că face, vorba vorbei.

Hai noroc, Paşte fericit (în continuare) şi petrecere frumoasă şi chibzuită.

Am fost în weekendu’ trecut pe la Plaiul Nucului şi Ploştina. O să revin cu multe poze, n-am avut timp până acum să le “frunzăresc” şi să aleg câteva pe care să le postez aici. Ca promisiune vă dau o singură poză care să vă aducă aminte de Penteleu

Numai de bine s-auzim!

Later edit: Toate pozele le găsiţi aici: http://www.facebook.com/album.php?fbid=1638231557849&id=1298552268&aid=78975&l=e5aa78f9cf

- e clar! motoru’!

L-am intrebat de ce da acest prim verdict pe nevazute,chiar daca este aproape sigur ca nu asta este piesa defecta. Am primit un raspuns de profesor de marketing:

-motorul este cea mai scumpa piesa.ii pregatesc pentru ce este mai rau.sa-i vezi ce se bucura cand la final le spun c-a fost termostatu’!

Asa ca pornim catre Plostina cu masina lui, pe care avea inscriptionata meseria lui si-un autoportret (un maimutoi c-o cheie franceza-n mana)!Omu’ nu fusese niciodata mai sus de Lopatari.Cand s-a terminat asfaltul,au inceput intrebarile:

-ma-e mult? tot asa urcam?

- vrei sa-ti raspund in km ;curbe la 90 grade sau pante cu inclinatie mai mare de 20%?

S-a prins ca sfarsitul drumului nu este aproape.Ajunsi in fata casei,Gabi coboara din masina, face o pirueta lenta, se uita spre Mortatu si exclama:

-asta-i locu’ unde-ntoarce uliu’!

M-am prefacut ca nu pricep intepetura lui, si-l intreb:

-de ce zici asta?

-pai, unde sa se mai duca?! nu vezi ca acolo se termina cerul?!

Pentru Gabi,Plostina este la marginea universului; pentru mine,Plostina este exact centru’ universului. asta-i lucru ce ne diferentiaza esential! … a.. ma-e unu’ : el are-n mana o cheie franceza….

La momentul studiului “navei cosmice” din posterior,mi-au trezit interesul caracterele nichelate: in stanga – DACIA;in dreapta -1300.

Prin analogie cu pretul la “iogeniile” din raftul de la magazie,am ajuns la concluzia ca minunatia costa 1300 de lei .Urmatorul pas a fost s-o intreb pe mama cati bani castiga tata.

-De ce?

-Asa!?

-Vre’o  doo mii!

- S-atunci de ce nu cumpara o masina?

-E scumpa mama! N-avem atatia bani.

-E o mie trei sute! Ce-i mult?

Am inteles din zambetul ironic al mamei ca n-o s-avem curand masina noastra.

Ai dreacu cum manipuleaza ei cumparatoru’…

-Vezi ca maine nu mai avem “pobdel”(pobdal) la pui.Poate te repezi o fuga pana-n Dos sa aduni vre’o traista.Pe rapa din Dos crestea aceasta planta pe care o uram si care fie vorba intre noi avea un miros jalnic.Uneori beneficiam de bunavointa lu’ maicuta care aduna pentru mine o traista de pobdel.

 Am urat pui de curca din doua motive: trebuia sa ma ocup de asigurarea hranei zilnice (parca eram mama lor) ; ma scoteau din sarite atunci cand trebuia sa- i bag in curte.Intotdeauna se gasea unul care sa nu intre pe poarta si  sa apoi incerce sa intre disperat printre tambrele gardului.

Sunt convins ca nu eram eu singurul “xenofob” in relatia cu rasa curci.Sigur nea Craciun Budaru(unchiul meu) avea mult mai putina grija fata de simpaticele zburatoare.

 ….primeste nea Craciun insarcinarea de la tanti Marioara sa vegheze la integritatea cardului de pui de curca in timpul cat ea aduna laptucica de pe balta:

 -Ai grija sa nu se repeada uliu’ sa ia vr’un pui!

Nea Craciun scaneaza vazduhul in depistatre vreunei vietati care ar putea atenta la “simpaticele” lui zburatoare.Se asigura ca sefa a trecut de coltul gardului si da o tura la butoiu’ cu tuica din polatica.Nu pierde timpul cu trasul un sticla.E mult mai simplu sa bei direct cu furtunu’.

N-apuca sa simta bine gustul ca auzi curca alarmata si sefa disperata tipant din fundu’ gradinii:

-Craciune! su-i traznetu’ masii, ori a luat vr’unu?

El incearca sa-nteleaga ce se intampla,proceseaza repede dramatismul situatiei si incearca o iesire diplomatica din situatie:

-Nu fa! A adus doi. I-a lasat aci sub nuc. S-or infratii cu astia-i nostrii?  Auzi ce intreaba ea, daca a luat? Parca asta vina s-aduca.

A urmat o sedinta despre: masuri de securitate sporite; paza si apararea proprietatii; pierderi prevazute si neprevazute in cresterea curcilor…

****
mirosul de ploaie mi-aduce aminte inevitabil de Ploştina. liniştea de după ploaie, imediat după ploaie, are o calitate specială, de catifea udă. pământul se destinde uşor, dar în rest nimic nu mişcă. doar aburi uşori, invizibili, ce se ridică să se întâlnească cu norii-încă acolo, şi picuratul picăturilor ce cad de pe frunze. miroase a linişte.
****
“DŢMTV” –(“de ţinut minte toată viaţa”, aşa ne punea profesorul Radu de matematică să scriem pe caiet după ce ne preda câte o teoremă):
copilăria la Ploştina: găini, pisoi, căsuţe pentru pisoi, pârlitoare, sanie, derdeluş de două sute metri, derdeluş cu trambulină, Adam şi Eva, Odaie în Muche, cârlani, “prin pietre”, agrişe, coacăze, cărţi in foişor sub pat, Tătăiţu, Odaie peste muche, la brazde, Maicamare, săpun de casă, cireşe, cireşe, lapte de vacă, noroi, mere văratice, “la nisip”, Faţa Mortatului, fagi, foc pâlpâind pe pereţi, ciorapi de lână la uscat, Cosmos, prune, cotlon, coteţe şi cotloane, ciuciurul Buzii, mâncare la cosaşi, “pe şes”, rata de şase dimineaţa, rouă dimineaţa pe fân, sanie de lemn, nea Ion Stănescu, Iţă, Cornel, măcriş, aluni, apă de la fântână, băsioacă de adunat, curcănei, la strâns brazde, căpiţe, claie, popa Murea, în Ferdinanţi, Faţa Malului, la zmeură, fundul grădinii, ţărână, pluguşorul, plugul mare, Înviere, priporul Ploştinii, foişor, coşar, podul grajdului, vaca Murguţa, calul Piciu, în Muche la Stână, cruci, odaia lui Nisturuc, în plantaţie, fagi, leagăn în pădure, buz de mămăligă pe plită, plăcintă cu brânză, spălat cu leşie, spart lemne, tocitori, răvăşitul oilor, mustăreaţă, fragi, coacăze, cumpărat pâine la “Magazie”, margarete, cimbru, floare de fân, “dă tu o pală de fân la viţel”, foi de sfeclă, bolovanul Mortatului, fotbal “pe pod”, Hodoboaia, fragi la Pistolu Turcului, Focul Viu, Clajna, libertate, libertate, libertate…

Am fost în week-end pe la Plaiul Nucului cu scopul unei mini-expediţii prin Penteleu. Ce a ieşit puteţi vedea în pozele din pagina mea de Facebook (că de, folosim tehnologia), adică aici. Deasemenea, cine-l ştie pe nea’ Ion de la stâna din Penteleu o să-l recunoască aici.

Sper să mai fie cineva îndemnat să mai scrie ceva pe aici. Numai bine!