Priporul Ploştinii

Tag Archive 'amintiri'

user:
parolă:

permanent
înregistrează-te
am uitat parola...
aşteaptă ...

user:
adresă de e-mail:

veţi primi parola pe adresa de email.
Log In | ai uitat parola?
aşteaptă...

user:
adresa de email:

veţi primi un mesaj la adresa de email pe care aţi folosit-o.
Log In | înregistrează-te
un moment, căutăm ...

• Căutări

  Search for:

• ultimele comentarii

  • Claudiu Constantin on alţi ploştinari
  • marius on alţi ploştinari
  • elena on alţi ploştinari
  • Claudiu Constantin on alţi ploştinari
  • Claudiu Constantin on bercuş

• ultimele scrieri

  • Fotografii din Penteleu
  • Ploştina pe Google Earth
  • Sania de la Ploştina
  • Poze de la Plaiul Nucului
  • Bunica

• ‘picur’ de Cristi Dogaru

  Picur
  De câteva zile bune.
  Mă plictiseam
  printre norii nimbocumulus
  sau cumulonimbus
  şi de fapt
  nu ma mai întâlnisem cu nici un cunoscut
  de ceva vreme.
  …Mi-duca minte când l-am intalnit chiar pe Socrate…
  am fost asa de emoţionat
  ca nu l-am intrebat decat cateva întrebări neghioabe
  gen “Exista Dumnezeu?”
  …Nu mi-a răspuns.
  A trecut mai departe
  cu El Nino
  (acum e undeva in Australia, cred)
  Acum picur la Ploştina.
  Am aşteptat sa treacă vremea coasei
  si a strânsului brazdelor
  să nu supar pe neamurile mele.
  Ma adun încet-încet
  în fântâna mică de pe laştină
  – aia de la Odaie in Muche
  aia de la câşiva paşi de Adam si Eva, bolovanii.
  E singura fântână pe nu stiu ce rază
  care are apă bună de fiert fasolea
  (aici veneam copil fiind
  cu găleţuia de 5 litri,
  trimis de Maicamare in ajun de vreo pomană).
  E o fântână mica,
  cam nefolosită,
  unde mă pot reflecta liniştit
  - printre scândurile capacului
  crăpate şi mirosind a vechi -
  în cerul cu miros de fagi si de Bolovanul Mortatului.
  Uneori ma preling in bâlca de alaturi,
  unde se adapă vacile
  cu răsuflarea mirosind a iarbă proaspată,
  gâdilindu-mă cu paiele ce le-au ramas lipite de botul umed.
  Aşa ajung
  într-o strachină de laptele fiert cu mamaligă
  de unde ma uit in sus
  la nişte ochi albaştri si o gură mozolită
  de copil de trei ani si doua luni.
  (m-am intalnit odată
  cu un var de-al doilea
  intr-o lingură de ciorba de fasole.
  …Ce-am mai râs
  cand ne tot încăpăţânam
  sa ne prelingem pe bărbie..)
  Cel mai tare imi place sa ma fac ţuică
  dar e un proces complicat
  care nu imi iese mereu:
  trebuie sa plou la timp
  pe la începutul toamnei
  chiar înainte de culesul prunelor.
  (daca nu e an bun de prune
  trebuie sa aştept un an cel puţin
  sau şapte ca in Biblie).
  Mă strecor in pulpa dulce a prunelor ţigăneşti
  sau grase – astea sunt cele mai bune -
  Şi aştept sa vină vremea culesului
  Când prunii sunt scuturaţi
  iar eu cad cu prunele în tumbe vesele.
  Apoi, in tocitorile facute de nea Eugen
  picotesc lenevos
  cale de câteva săptămâni bune
  şi mă transform încet-încet
  in terci cu miros înţepător
  şi promisiuni de tărie aromată.
  Nu vă mai spun de cotlon
  şi de cazanul unde fierb de zor
  în timp ce băieţii pun cartofi la copt, in foc
  şi încearcă tăria
  “s-o fi tăiat de la ţevi?”
  .. nu încă.
  Nea Vasile moţăie pe lângă foc
  cu un vătrai în mână
  gata să scociorască în foc
  şi să-l domolească
  dacă arde prea tare
  (nici mie nu îmi place să arda prea tare
  că de lipeste terciul de fundul cazanului
  şi o să capăt miros de fum)
  …odată am ajuns intr-o sticlă verde
  cu do ceruit,
  îngropată în loc tainic
  unde am stat câţiva ani buni.
  De fapt, şi acum tot acolo sunt
  aştept
  să vină sa ma gasească
  şi să incep un nou ciclu
  (de data asta vreau sa călătoresc un pic prin lume,
  daca reuşesc sa prind un vânt mai bun)
  O să mă îmtorc într-o lacrimă
  prelinsă pe un obraz
  sub care dorul de Ploştina
  suspină adânc.